Cei de la Lonely Planet au dat o definitie fantastica pentru Cuba, comparand mica insula din mijlocul Marii Caraibelor cu un print imbracat in haina unui om sarac. Sunt multi cei care spun ca interdictia conducatorilor cubanezi vizavi de orice interventie americana (si, implicit, embargoul generat) a pastrat tara in limitele unui romantism incurabil, inmarmurit in vremurile anilor ‘50-’70, dar care atrage vizitatorii tocmai prin acest aer nostalgic, impregnat de valorile traditionale ale unui popor fermecator.
Unul dintre marile atuuri ale Cubei este acest grad ridicat de conservare: orasele coloniale cubaneze nu s-au schimbat prea mult din vremurile in care piratii faceau ravagii in Caraibe. Havana, Trinidad, Cienfuegos si Camaguey, orase aflate in patrimoniul UNESCO, incanta prin atmosfera si arhitectura., cu pietele lor monumentale si cu strazile pietruite, care ascund povesti opulente si intrigante. In alte parti, multe cladiri zac in ruine, asteptand mult-promisele liftinguri sau renovari. E nevoie de fonduri pentru a reface aceste bijuterii arhitectonice si pentru a oferi pe tava comorile complete ale unei tari cu un parfum aparte.
Nu doar pentru arhitectura merita sa mergi in Cuba, ci si pentru multe alte lucruri. Unul dintre ele este, cu siguranta, muzica. Un mix dinamic de stiluri, o poveste de iubire intre tobele africane si chitarele spaniole, ”marinate” in ultimii 500 de ani in mijlocul unei culturi colorate care a stiut cum sa pastreze si sa creasca ecourile Africii, ritmurile coloniale ale Spaniei, fantomele triburilor Taino si brizele sprintare venite din Haiti, Jamaica, Franta sau chiar China. Frumusetea muzicii cubaneze consta in nuantele si straturile acesteia, care se reflecta automat in alte zone precum dansul, arhitectura, limba, religia si nu in ultimul rand in stilul de viata al localnicilor.
Si apropo de localnici, chiar daca plajele cu nisip alb care se intind imbietor pe coasta de nord sunt absolut sublime, o vizita in Cuba nu poate fi completa doar stand intr-un resort all-inclusive de cinci stele, fara sa cunosti oamenii care o populeaza, fara sa explorezi un pic orasele si asezarile, sa intri in contact cu locuitorii lor, sa le descoperi obiceiurile si cultura, modul in care isi traiesc viata de zi cu zi. Fie ca participi la un jam-session pe o plaja, laolalta cu niste muzicieni ad-hoc, fie ca nu scapi ocazia sa intri in casa unui cubanez si sa-i cunosti familia sau ca iei masa cu un batran care-ti va povesti despre vremurile revolutionare de altadata… oricare dintre aceste momente reprezinta o comoara care va intregi calatoria in Cuba si va ramane o amintire mai intensa ca oricare alta. Cubanezii sunt prietenosi si interesati sa-ti vorbeasca despre ei si tara lor dar si sa te asculte povestindu-le despre lucruri cu care nu au cum sa intre in contact.
Iar daca mai e nevoie de alte argumente pentru a te convinge sa mergi in Cuba, gandeste-te la cel putin doua, pentru care unii au facut deja carare. Primul e dat de celebrele trabucuri cubaneze iar cel de-al doilea de masinile din anii ’50, care impanzesc Havana si care inca nu au avut cum sa fie ”exploatate” de americani. Trabucurile le vei pufai cu nesat iar masinile, chiar daca nu vei avea ocazia sa le conduci, le vei fotografia una cate una. Olé!
