Cei care au prins anii ‘70 își amintesc că, în acea perioadă, în România era la mare modă o băutură, Havana Club pe numele ei. Romul trimis din Cuba de către prietenul Fidel Castro, devenise nelipsit de la orice nuntă, botez, cumetrie, Revelion sau Paște. Și nu neapărat pentru că ar fi fost penurie de tării pe piață (aceasta urma să se întâmple în deceniul următor) ci fiindcă Havana Club era o băutură foarte bună. Puțini îi știau însă, la acea vreme, istoria.
Havana Club a fost creată în Cuba, în anul 1934, locul original de îmbuteliere fiind localitatea Cardenas. Familia lui Jose Arechabala a fost deținătoarea brandului, până în 1959 când, în urma Revoluției cubaneze, acesta a fost naționalizat. Dar istoria acestei băuturi nu e chiar atât de simplă.
Cuba a devenit paradisul romului datorită unei combinații de factori: plantațiile de trestie de zahăr (introduse de Cristofer Columb, în 1493), climatul din Caraibe, solul fertil și priceperea celor care în timp au devenit ”maestros roneros” (creatorii de rom). Din secolul 19, calitatea romului cubanez a crescut mult prin introducerea procesului de maturare, folosit pentru întâia oară de Pedro Diago, cel care a avut ideea de a îngropa recipiente cu rom în pământ. În a doua jumătate a secolului 19, la inițiativa și instrucțiunile spaniolilor care controlau insula, a apărut un rom mult mai fin, de o calitate superioară, care trebuia ”să satisfacă pretențiile Curții Regale și elitele imperiului”. El Ron Superior a fost părintele romului cubanez de astăzi: ușor, delicat și foarte pretabil pentru a fi folosit în diverse cocktailuri. Popularitatea lui era atât de mare încât în 1860 în Cuba funcționau peste 1000 de distilerii.
Familia Arechabala avea să fondeze o distilerie în orașul Cardenas, în anul 1878. După naționalizarea făcută de Castro, creatorii brandului Havana Club au fost nevoiți să părăsească țara, îndreptându-se către Spania și Statele Unite. Din 1972, cubanezii au început să vândă Havana Club în afara țării, cu precădere în Uniunea Sovietică și în Europa de Est. Așa se explică popularitatea acestei băuturi și în România acelor ani. Iar cubanezii au devenit din ce în ce mai mândri de băutura lor, pe care o considerau ”giuvaier național”. Din 1994, Havana Club e produsă în Cuba și vândută peste tot în lume, mai puțin în Statele Unite, de către Havana Club International, o companie joint-venture, cu participare 50-50, între francezii de la Pernod Ricard și guvernul cubanez. Compania Bacardi produce o băutură cu același nume, în Puerto Rico (după o rețetă ce le-a fost oferită de familia Arechabala), pe care o vinde numai în State (acolo unde deține și copywright-ul numelui Havana Club) iar războiul dintre cele două companii cu privire la folosirea numelui brandului e în plină desfășurare.
Există mai multe tipuri de Havana Club, comercializate de Pernod Ricard. Găsești variante vechi de un an, de 3 ani, de 7 ani, de 15 ani, precum și Anejo Especial, Anejo Reserva, Maximo Extra Anejo, Seleccion de Maestros și Union, fiecare dintre acestea cu caracteristicile ei. Havana Club se folosește mult în cocktailuri, cele mai cunoscute fiind Mojito, Daiquiri, Cuba Libre și Mulata. Când spui Cuba, alături de trabucuri și Fidel Castro, e imposibil să nu te gândești, fie și pentru o secundă, la Havana Club. Salud!
Vezi ofertele noastre pentru Cuba
