Primul lucru pe care-l auzi despre Filipine, atunci cand vine vorba de turism, e Boracay. Filipine e un
arhipelag compus din nu mai putin de 7107 insule, Boracay e cea mai faimoasa dintre ele iar faptul
ca 1,5 milioane de turisti o viziteaza in fiecare an spune totul despre popularitatea ei. In plus,
majoritatea publicatiilor de travel, care mai de care mai cunoscute, de la Travel and Leisure la New
York Times Travel, i-au acordat cel putin o data titlul de “cea mai frumoasa insula din lume”. Nu-i de
mirare. Boracay e un paradis exotic in care lumea vine sa faca plaja, sporturi acvatice si sa se
distreze.
Cu secole inainte ca Boracay sa devina o destinatie de calatorie atat de populara, insula era casa a
circa 100 de locuitori din tribul Ati, care vorbeau o limba ciudata, numita Inati. Acestia pescuiau,
cultivau orez, porumb si cocotieri, cresteau capre si traiau pe insula intr-o armonie perfecta, in mici
comunitati. In secolul 20, localnicii s-au apucat sa umple butoaie cu scoici puka si sa le vanda
comerciantilor de bijuterii din orasele filipineze, in plina epoca de dezvoltare a comertului cu perle.
Exista multe teorii legate de numele Boracay, cea mai populara vorbind despre cuvantul “borac”, din
limba Ati, care s-ar traduce prin “bumbac alb” – termen ce face referire la nisipul alb ca pudra de pe
plajele insulei. O alta varianta este ca numele provine din combinatia cuvintelor locale “bora” – bule
si “bocay” – alb.
In jurul anului 1900 a existat un judecator, rezident pe insula vecina Panay, care, impreuna cu sotia
lui, a castigat dreptul de proprietate pentru o mare parte a insulei Boracay. Cei doi au plantat
cocotieri, pomi fructiferi si au ajutat la dezvoltarea agricola a insulei care avea sa devina, incet-incet,
o destinatie de calatorie. Americanii au descoperit-o dupa 1970, in urma filmului Late the hero, cu
Michael Cain si Henry Fonda, care fusese filmat aici si care avusese un mare succes, in principal
datorita frumusetii peisajelor. Si totusi, Boracay ajunsese o adevarata vedeta printre starurile de la
Hollywood si inainte de acest film. Cand presedinta Imelda Marcos a venit la World Fair, targul care
s-a desfasurat la New York, s-a intalnit si s-a imprietenit cu actrita Elisabeth Taylor, careia i-a daruit
un colier de perle puka din Borakay. Taylor a fost atat de fascinata de frumusetea perlelor incat a
intrebat-o de unde provin. Presedinta i-a raspuns ca dintr-o mica insula flipineza, numita Boracay,
cunoscuta pentru frumusetea plajelor sale si a invitat-o pe actrita sa faca o vizita, lucru care s-a si
intamplat, la scurt timp. Si tot la scurt timp, in urma vizitei lui Liz Taylor, Boracay a devenit o
destinatie de vacanta pentru vedetele de la Hollywood.
Un alt fapt interesant este ca in anii 80, Boracay reprezenta o destinatie secreta pentru calatorii cu
rucsacul in spate care veneau din Europa si Australia. Primul european care a vorbit si a promovat
frumusetea insulei, intr-o perioada fara internet si retele de socializare, a fost germanul Peter Jens,
care si-a povestit impresiile in cunoscutul ghid de calatorie Lonely Planet. Abia dupa 1990 insa,
Boracay a devenit o destinatie cunoscuta cu adevarat, un punct fierbinte pe harta oricarei agentii de
turism.
Astazi sunt peste 500 de hoteluri, resorturi si case de oaspeti in Boracay, cu mai bine de 2500 de
camere. Pe insula traiesc permanent circa 26.000 locuitori dar multi vin sa muneasca aici, de pe
insulele vecine, cu barci si cu mici feriboturi. Vremea in Boracay urmeaza tipicul climatului tropical –
ploios sau uscat, osciland intre Amihan (vantul rece care bate din nord-est, aducand temperaturi
moderate) si Habagat (musonul de sud-vest, care aduce vremea calda si umeda, cu ploi multe si
grele). Sezonul Amihan dureaza, de regula, de la jumatatea lunii octombrie pana in iunie, in vreme ce
Habagat pune stapanire pe celelalte luni ale anului. Cei care viziteaza Boracay trebuie sa ia in seama
faptul ca sezonul se poate schimba abrupt, uneori chiar peste noapte. Pe timp de zi, temperaturile in
Boracay se situeaza intre 25-32 grade Celsius, de la inceputul sezonului Amihan pana prin martie,
apoi ele cresc la 28-38 pentru sezonul Habagat, umiditatea crescand si ea in mod exponential.
Moneda in Boracay este peso-ul filipinez dar in mod curent sunt acceptati si dolarii americani. Pe
insula gasesti o multime de ATM-uri si case de schimb. De luat in calcul ca atunci cand se strica
vremea si barcile nu pot ajunge pe insula sau cand sunt pene de curent, e foarte posibil ca ATM-urile
sa nu functioneze. Dar exista un sistem denumit BoraPay care permite celor care-l folosesc sa
plateasca virtual prin intermediul unei bratari pe care in prealabil au alimentat-o cu bani.
Majoritatea hotelurilor si restaurantelor accepta carti de credit dar la localurile mai mici e posibil sa
ai nevoie de cash pentru a plati sau, daca platesti cu cardul de credit, vei fi taxat suplimentar.
Accesul la Internet poate fi destul de dificil in Boracay si cea mai buna solutie daca vrei sa stai
conectat este sa cumperi o cartela locala, de la retelele Globe sau SMART, apoi sa accesezi netul de
pe telefonul mobil sau tableta. Majoritatea hotelurilor si restaurantelor au wifi, problema este ca de
cele mai multe ori retelele lor nu functioneaza. Daca insa chiar ai nevoie majora de internet rapid, pe
insula exista cateva internet café-uri.
Daca vrei sa te dai mare si sa inveti cateva cuvinte in limba locala, cele mai importante ar fi Tagay
(“salut”), Salamat (“multumesc”), Kamusta (“ce faci?”) si “Mabuhay” ( “bine-ai venit”). Tine minte ca
localnicilor nu le place sa prescurtezi numele insulei in Bora, fiindca acest lucru creeaza confuzii
legate de Bora-Bora, cu care exista o rivalitate ciudata. Atunci cand ceri nota e bine sa nu faci clasicul
semn cu mana, ca si cum ai semna ceva in aer. Celor din Boracay le place sa se adreseze familiar
turistilor, de genul “sir”, “mam” sau “boss” dar daca-i asculti cu atentie vei remarca faptul ca intre ei
se striga “kuya” sau “ate”.
Pe insula inca se mai intalnesc locuitori ce fac parte din vechea populatie indigena Ati. Din pacate
insa, turistii ii vad doar pe cei care stau si cersesc pe plaje pentru ca gradul de saracie la care au ajuns
acestia e foarte mare. Nu le da bani, pentru ca ei sunt plasati la cersit de catre tot felul de bande
care-i exploateaza sau, mai rau, ii vor folosi pentru a-si cumpara bautura.
Pentru cazul ca ai nevoie (desi speram sa nu) e de retinut ca pe insula se afla un singur spital, cateva
clinici private si farmacii. Boracay are sectii de politie, un comandament de salvamari, sisteme de
tratare a apei, doua fabrici de gheata, un post de radio local, trei biserici baptiste, sase biserici
catolice, o moschee, un club Rotary. Capitolul la care insula sta foarte bine este cel legat de
salvamari, care patruleaza continuu pe plaje si care sunt sponsorizati si instruiti de Crucea Rosie. E
normal, avand in vedere vremea schimbatoare si valurile mari care se formeaza uneori, atunci cand
pe plaje apar steguletele rosii sau galbene.
Insula devine extrem de aglomerata in perioadele de vacanta, atunci cand e invadata de filipinezi
care sosesc din Manila (capitala e la o ora distanta de zbor cu avionul). Intrecerile pe apa cu barcile
traditionale se petrec in fiecare an la sfarsitul lui aprilie si inceputul lui mai, atragand un public
numeros. De asemenea, pe plajele din Boracay se organizeaza o sumedenie de competitii
internationale, care aglomereaza si mai tare insula: Asian Windsurfing Tour, International Fun
Boarding Competition, Open Asian Beach Frisbee Tournament, diverse concursuri de alergari si chiar
un maraton.
O mare problema e insulei e legata de ecologism, minunatele plaje fiind deteriorate anual de
hoardele de turisti. Celebra White Sand Beach, care pe vremuri era imaculata, e din ce in ce mai
plina de gunoaie, prin urmare recomandarea localnicilor este sa pastrezi curatenia. O lege a insulei
spune ca e interzis sa iei cu tine nisip, scoici, pietricele sau orice altceva de acest gen de pe plajele
din Boracay. De asemenea, fumatul e interzis prin lege pe plaja White Beach.